guineeapig

te pot ajuta!

vineri, 25 mai 2012

cateva sfaturi despre boli!


Sfaturile de aici nu va scutesc de vizita la Medicul Veterinar, recomandat din zona voastra!





























Afecţiunile majore şi cele mai des întâlnite a porcuşorului de Guinea sunt următoarele:
1.Cheilită: Este o afecţiune, o inflamaţie a buzelor, produsă de Streptococcus aureus, Candida sau de un Pox-virus. Aplicarea unui ungvent cu maximă atenţie poate fi benefică, având în vedere riscurile care pot să apară dacă acestea sunt ingerate. Aplicarea trebuie facută zilnic pentru a anihila această infecţie.

2.Diabetul:   Putem diagnostica diabet, atunci, când glucoza din sânge indică acest lucru. Tratamentul iniţial se face cu Baytril 5mg/kg g.c. 1x/zi, Globuridă 0.625 mg p.o. 1x /zi sau insulină NPH ( iniţial 1UI la 12 ore, după care putem creşte la 2 UI de preferat a fi administrat seara. ). Proprietarul trebuie să monitorizeze glicemia din sânge şi corpii cetonici din urină. În toate cazurile de cistită este necesar determinarea glucozei, deoarece deobicei evoluează împreună.
3.Diarea:  În caz de diaree imediat trebuie întreruptă administrarea de antibiotice pe cale orală, dacă animalul consumă furajele trebuie să primească fân de iarbă de calitate foarte bună ( pentru restabilirea motilităţii intestinale ), se scot toate cerealele din raţie, deoarece acestea conţin amidon în cantitate ridicată şi pot favoriza acţiunea E.coli şi a Clostridium spp. ), se limitează consumul de hrană peletată, se aplică rehidratarea subcutanată cu fluide. Administrare de vitamina C comprimate sau lichide ( 30-50 mg/kg g.c. 1-2x/zi încetineşte absorbţia de enterotoxine prin peretele cecal. Se administrează până când fecalele devin tari. Dacă nu consumă apă sau mâncare este necesar aplicarea unei tratament mai agresiv, folosind metronidazol 20 mg/ kg g.c. p.o. de 2x/zi, dacă nu Clostridiile sunt răspunzătoare de diaree se poate folosii Baytril şi în paralel se administrează fluide sc sau i.v., având în vedere faptul că în caz de diaree masivă prognosticul este unul rezervat spre grav.
4.Pierderea văzului ( orbirea ):  Deobicei apare pe fond genetic, alături de alte afecţiuni, cum ar fi microftalmia, ochi gras, entropion, ochi rosii, etc.

5.Polidactilia:  Apare pe fond genetic, fiind întâlnit destul de frecvent în cazul consangvinizărilor accidentale.

(*) după –
1). V.C.G. Richardson -- Diseases of Domestic Guinea Pigs- Library of Veterinary Practice, 2000
2). Christian E. Newcomer, V.M.D., Laboratory animals, North Carolina 2006.
 

Porcuşorul de Guinea este foarte receptiv la diferitele intoxicaţii cu antibiotice. Această receptivitate se datorează şi prezenţei unei toxine produsă de Clostridium difficile întâlnit foarte des la porcuşorul de Guinea şi care împreună distrug flora intestinală. Acestea două suprapuse cauzează enterocolită, diaree severă şi în decurs de 3-7 zile moartea animalului. Antibioticele folosite împotriva infecţiilor cu bacterii Gram pozitive ( ex. Penicilina, Lincomicina, Eritromicina şi Tilozina ) la alte specii nu trebuiesc folosite la porcuşorul de Guinea şi nici la Hamster. Administrate pe cale orală induc afecţiuni intestinale, afectând flora intestinală, dar pot fi folosite pe cale parenterală cu maximă precauţie. Aceste două specii ingerând antibiotice topice la fel de toxice sunt ca şi cele administrate pe cale orală.
Afecţiunile majore şi cele mai des întâlnite a porcuşorului de Guinea sunt următoarele:
  1. Conjunctivita: Este produsă de Chlamydia psittaci, dar poate fi produsă şi de către Salmonella spp, Streptococcus, Staphylococcus şi de Pasteurella multocida. Semnele clinice sunt traduse prin hiperemie conjunctivală, chemozis şi exudat purulent conjunctival. Tratamentul se efectuează cu antibiotice folosite în oftalmologie cu maximă precauţie
  2. Anorexia: Este destul de des întâlnit la această specie, poate să fie dată de schimbarea bruşte a alimentaţiei, temperatura foarte redusă în mediul înconjurător, intoxicaţii, deprivare de apă, probleme dentare, afecţiuni ale cavităţii bucale, pneumonie, carenţă de vitamina C, analgezicele, etc. Se tratează diferit în funcţie de cauza determinantă, alimente cu palatabilitate crescută, furaje verzi, morcovi, administrarea vitaminei din grupa B, rehidratare prin administrare de perfuzie subcutanată. Pentru un apetit mai bun unii veterinari folosesc produsul de uz uman Cyproheptadine ( Peri-Actin 4 mg, 1/8 dintr-o tableta de 2x pe zi) cu rezultate foarte bune.
  3. Limfadenite:
Sunt inflamaţii ale limfonodulilori cervicali, cauzate de Streptococcus ß-hemolitic – zooepidemicus. Această afecţiune poate fi asociat cu otita medie şi cu panoftalmia porcuşorului de Guinea. Tratamentul ce dă rezultate foarte bune în această afecţiune este  Cefaloridina ( 25 mg/ kg g.c., intramuscular, o dată pe zi ).
  4. Calcificările metastatice:  Apare în general la masculii peste vârsta de 1 an, apărând calcificări la nivelul ficatului, aortă, inimă, stomac, colon, rinichi şi musculatura scheletală.  Această afecţiune se poate prevenii prin dietă alimentară corespunzătoare, prin administrarea furajului ce conţine magneziu ( 0.35 % ) şi nu mai mult de 6 UI de vitamina D şi echilibrul Ca/P să fie între 1 / 3 – 1.5 / 1.
  5. Distrofia musculară: Apare deobicei, când din alimentaţie lipseşte aportul suficient de vitamina E. Se poate prevenii prin administrare de vitamina E 3-5 mg/100 g greutate corporală / 1 dată pe zi.
  6. Paraziţii intestinali: Sunt prezente ca şi paraziti ai porcuşorului de Guinea protozoarele (Toxoplasma gondii, Eimeria caviae,etc ), nematode ( Paraspidodera uncinata ), cestode( Hymenolepis nana ), păduchi ( Gyropus ovalis şi Gliricola porcelli ) şi dermatomicoze( Trichophyton mentagrophytes şi Microsporum gypseum  ). Tratamentul împotriva acestora se efectuează cu Niclosamid 100 mg / kg p.o. ( pentru cestode ), Ivermectina 0.2-2 mg / kg g.c. p.o. sau parenteral ( pentru ectoparaziţi ), Griseofulvina 2.4 mg / 100 g g.c. ( pentru dermatomicoze ). 
  7. Salmoneloza: Este asemănător cu salmoneloza altori specii, dar în cazul porcuşorului de Guinea este mai de preferat prevenirea, decât tratamentul, având în vedere sensibilitatea lor faţă de antibiotice.
  8. Ptialismul: Este întâlnit în caz de carenţă acută de vitamina C, în caz de afecţiuni ale mandibulei, carenţă de acid folic şi exces de fluor în alimentaţie, malocluzie, etc. Este foarte important examinarea dinţilor lunar, pentru a prevenii afecţiunile dentare, având în vedere că incisivii sunt în continuă creştere şi netratând în timp poate să ducă la deformarea mandibulei, rezultând un prognostic foarte grav.
  9. Carenţa de vitamina C: Porcuşorul de Guinea are nevoie de suplimentare de vitamina C în alimentaţie, deoarece organismul nu este capabil să convertească L-gluconolactona în L- acid ascorbic suficient pentru a se putea depozita vitamina C. În caz de carenţa apar hemoragii gingivale, ale mucoaselor,etc. Această carenţă se poate prevenii prin administrare de 15-25 mg de vitamina C /zi. Trebuie avut în vedere că o dietă specială asigură necesarul de vitamina C, dar cele vândute la pet-shop nu asigură, fiind necesar suplimentarea periodică a acestei vitamine în apa de băut. Aceasta suplimentare se poate face în apa de băut sau prin administarea de pătrunjel verde, varză, piper verde, dar trebuie avut în vedere că pot fi surse de contaminare cu Salmonella.

Gál Sándor & Korponay Ferenc, Infoveterinar & Maravet 


 
  Calculii vezicali şi a ureterelor sunt încadrate în categoria “corpi străini” şi sunt considerate formaţiuni de concrement care se formează din materii organice sau anorganice. Se cunoaşte faptul că pentru a se forma aceşti calculi este necesar aproximativ 2 luni în cazul celor anorganice, iar în cazul celor organice este nevoie de câţiva ani de zile. Diferă de calculii întâlniţi la om, deoarece omul prezintă calculi cu uraţi, animalele ( cu excepţia Dalmaţienilor ) nu fac această formă foarte des, deoarce uricazul, fermentul existent descompune această din urină în alantoină. Acestea pot produce pe lângă stază urinară, uremie şi urocistită – calculoză. La porcuşorul de Guinea, acesta fiind un rozător, care consumă mai cu seamă vegetale ph-ul urinii este alcalin ( ph=8.5-9.5 ) aceasta favorizând precipitarea fosfatului de calciu şi a carbonatului de calciu.
       La aceasta specie apare şi nisipul vezical, termenul fiind folosit pentru descrierea particulelor de dimensiuni foarte mici, care se adună în vezica urinară în cantităţi foarte mari. Calculi se pot forma şi la nivelul rinichilor şi a ureterelor, acestea fiind întradevăr mai rare, dar foarte greu de tratat. Aceste depuneri duc la încetinirea, respectiv la blocarea urinii, mai cu seamă întâlnit la masculi şi mai rar la femele. De fiecare dată când este diagnosticat trebuie tratată cu maximă promtitudine şi seriozitate.   
         Semnele clinice în caz de calculoză sunt traduse prin prezenţa sângelui în urină, guiţat în timpul micţiunii şi în timpul defecării. Deasemenea în timpul urinării şi a defecării porcuşorul îşi adoptă o pozitie anormală, fiind cocoşat, apetitul dispare, animalul devine retras, activitatea obişnuita fiind total abandonată. În caz de calculoză apare şi durerea, care la această specie de multe ori sunt incompatibile cu mişcarea în timpul crizelor.
     Apare dificultate în respiraţie din cauza durerii, a stării de stres şi datorită disconfortului creat de aceşti calculi. Diagnosticul se poate pune pe baza examenelor speciale efectuate, fiind necesar diferenţierea calculozei de piometrită, infecţia tractusului urinar ( ITU ), artrită, afecţiuni ale coloanei vertebrale, cistită interstiţială. În cazul în care este diagnosticat cistita interstiţială este benefică folosirea Meloxicam-lui şi a unui antibiotic, având în vedere toxicitatea unori antibiotic la această specie. În caz de palpare abdominală nu de fiecare dată se pot depista aceste calculi, uneori fiind necesar efectuarea unori examene special, cum ar fi examenul radiologic. Deasemenea şi examenul ecografic este de multe ori benefic în diagnosticarea corectă a prezenţei calculului. Se pot efectua examenele de laborator al urinii pentru a depista prezenţa în  urină a sângelui sau a unei infecţii primare.




 


 Tratamentul este chirurgical şi necesită o stăpânire foarte bună a tehnicii chirurgicale şi a anatomiei regionale. Succesul constă pe lângă recuperarea post operatorie şi în schimbarea alimentaţiei şi prevenirea factorilor care duc la apriţia calculozei. Unii specialişti recomandă o dietă specială pentru a acidifia ph-ul urinii, deoarece un ph bazic poate favoriza apariţia calculilori. Este important ca raportul calciu / fosfor să fie de 1,5/1 sau 2/1, fiind important şi menţinerea a magneziului, a vitaminei D şi a vitaminei C în limite normale fiziologice. Trebuie evitat consumul excesiv de pelete în defavoarea fânului de foarte bună calitate şi a legumelor proaspete şi nepoluate.

(1) Composition and Characteristics of Urinary Calculi from Guinea Pigs by Hawkins, et el, JAVMA Vol 234, No, 2, January 15, 2009

(2) Urinary Stones in Small Animal Medicine by Neiger Hesse, Manson Publishing, 2009





http://www.infoveterinar.com/group/exotice/forum/topics/ce-trebuie-sa-stim-despre-porcusorul-de-guinea-partea-1 

http://www.infoveterinar.com/group/exotice/forum/topics/ce-trebuie-sa-stim-despre-porcusorul-de-guinea-partea-2?commentId=4305438%3AComment%3A81464&groupId=4305438%3AGroup%3A6873


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

despre porcusorii nostri dragi